Durerea este definită, conform Asociației Internaționale pentru Studiul Durerii (IASP), ca ”o experiență senzorială și emoțională neplăcută, determinată sau relaționată cu leziuni tisulare reale sau potențiale sau descrisă în termeni ce se referă la aceste leziuni”, fiind împărțită în forma cronică (de etiologie variată, cu durată de peste 3 luni) și forma acută (cu etiologie frecvent cunoscută).
Durerea acută rezultă în cea mai mare parte din boală, inflamație sau lezare a țesuturilor. Acest tip de durere apare în general brusc, de exemplu după traume sau intervenții chirurgicale, și poate fi însoțit de anxietate sau stres emoțional. Cauza durerii acute poate fi de regulă diagnosticată și tratată iar durerea este autolimitativă, adică este limitată la o perioadă de timp și la o anume severitate. In unele cazuri rare ea poate deveni cronică. Servește ca o avertizare privind o boală ori o amenințare pentru organism. Durerea acută poate fi cauzată de multe evenimente sau circumstanțe, incluzând:
- Intervenție chirurgicală
- Oase rupte
- Lucrări dentare
- Arsuri sau tăieturi
Durerea cronică este privită ca reprezentând boala însăși. Ea poate fi mult înrăutățită de către factorii de mediu și cei psihologici. Durerea cronică persistă o perioadă de timp mai lungă decât durerea acută și este rezistentă la majoritatea tratamentelor medicale. Ea poate și adesea chiar cauzează probleme grave pentru pacient. Semnalele dureroase rămân active în sistemul nervos timp de săptămâni, luni sau ani. Efectele fizice includ tensiunea musculară, mobilitatea limitată, lipsa de energie și schimbări în pofta de mâncare. Efectele emoționale includ depresie , supărare, anxietate și teama de reîmbolnăvire. O asemenea teamă poate împiedica persoana să revină la munca sa obișnuită sau la distracțiile sale.
Acuzele frecvente de durere cronică includ :
- Durerea de cap
- Durerea dorso–lombară
- Durerea legată de cancer
- Durerea artritică
- Durerea neurogenă (durerea rezultată din lezarea nervilor)
- Durerea psihogenă (durere datorată nu unei boli trecute sau leziuni sau vreunui semn vizibil de leziune interioară )
În afara definiției, durerea contribuie la starea de disconfort profund printr-o suită de manifestări neuro-cognitive și sistemice, unele cu consecințe nefaste precum:
- anxietate, insomnie, scăderea capacității decizionale și de cogniție
- perturbări în memoria de scurtă durată
- afectare respiratorie (tahipnee, pneumonie, atelectazie, scăderea parametrilor ventilatori)
- afectare cardiovasculară (tahicardie, HTA, aritmii, ischemie coronariană)
- afectare gastrointestinală (greață și vărsături, ileus paralitic, imposibilitatea alimentării p.o)
- manifestări urinare (oligurie și retenție urinară)
- manifestări endocrine, imunologice și metabolice (mai severe la pacientul diabetic)
Farmacoterapia durerii.
Terapia non-farmacologică a durerii
- este efectuată la recomandarea specialistului de medicină fizică și reabilitare,
- cuprinde metode precum electroterapia, crioterapia, masajul,termoterapia și exercițiul fizic
- asociază terapia cognitiv-comportamentală
- pot fi utilizate și metode invazive precum acupunctura, stimularea electrică a măduvei spinării
- are rolul de a reduce necesarul de medicamente analgezice și de a accelera recuperarea pacienților
Botoșani : Telefon: 0758.959.677/0331.404.367
#Worktapemedical – Recuperare medicală bine făcută!
Fizioterapeut: Curelariu Anamaria
Bibliografie selectivă
1. https://www.prohealth.com/library/what-the-pain-scale-really-means-34982
2. Mungiu O. Terapia durerii. Ediția a treia. Editura ETNA, 2018